Reactoare Modulare Mici: Mini-Nucleare, Marea Revoluție în Energie Curată

Reactoarele modulare mici (SMR) atrag atenția la nivel global ca un potențial factor de schimbare în domeniul energiei nucleare. Un SMR este, în esență, un reactor nuclear miniatural, care produce de obicei până la 300 MWe – aproximativ o treime din producția unui reactor convențional iaea.org. Ceea ce face ca SMR-urile să fie speciale nu este doar dimensiunea lor, ci și modularitatea: componentele pot fi fabricate în fabrică și transportate la fața locului pentru asamblare, promițând costuri mai mici și o construcție mai rapidă iaea.org. Aceste reactoare utilizează același proces de fisiune nucleară ca și centralele mari pentru a genera căldură și electricitate, dar la o scară mai mică și mai flexibilă iaea.org.

De ce contează SMR-urile acum? Într-o eră a urgenței climatice și a cererii crescânde de energie, mulți văd SMR-urile ca pe o modalitate de a reînvia și remodela energia nucleară. Proiectele nucleare tradiționale la scară de gigawați au suferit adesea de costuri în creștere și întârzieri, descurajând investițiile spectrum.ieee.org, climateandcapitalmedia.com. Prin contrast, SMR-urile își propun să diminueze riscul financiar al proiectelor nucleare începând de la scară mică și adăugând capacitate incremental spectrum.ieee.org, world-nuclear.org. Ele necesită o investiție inițială mult mai mică decât un reactor de 1000 MW, făcând energia nucleară fezabilă pentru mai multe utilități și țări. SMR-urile sunt, de asemenea, mai ușor de amplasat – amprenta lor mai mică înseamnă că pot fi instalate în locuri unde o centrală mare nu ar putea merge niciodată, inclusiv în regiuni izolate și pe situri industriale existente iaea.org. De exemplu, un singur modul SMR poate alimenta un oraș sau o mină izolată, independent de rețea, sau mai multe module pot fi adăugate pentru a corespunde nevoilor unui oraș în creștere iaea.org. Esențial, SMR-urile produc energie cu emisii scăzute de carbon, așa că sunt privite ca o soluție de energie curată pentru a ajuta la atingerea obiectivelor climatice, oferind în același timp energie de bază fiabilă iaea.org. După cum notează Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), zeci de țări care nu au avut niciodată energie nucleară analizează acum SMR-urile pentru a-și satisface nevoile energetice și climatice iaea.org.

Interesul pentru SMR-uri crește rapid la nivel mondial. Peste 80 de modele de SMR sunt în dezvoltare la nivel global, vizând utilizări de la generarea de electricitate la căldură industrială, desalinizare și producția de combustibil pe bază de hidrogen iaea.org. Atât sectorul guvernamental, cât și cel privat au investit fonduri în proiecte SMR, cu speranța că aceste reactoare mici ar putea inaugura o nouă eră de inovație nucleară și creștere a energiei curate world-nuclear.org, itif.org. Pe scurt, SMR-urile promit să combine avantajele energiei nucleare – energie fiabilă 24/7 cu emisii zero de gaze cu efect de seră – cu un nou nivel de versatilitate și accesibilitate. Secțiunile următoare analizează mai detaliat de unde a pornit tehnologia SMR, cum funcționează, care este stadiul actual și care sunt oportunitățile și provocările viitoare pentru această „următoare mare inovație” în domeniul nuclear.

Istoria dezvoltării SMR

Reactoarele nucleare nu au fost întotdeauna uriașe – de fapt, conceptul de reactor mic are rădăcini care se întind până în anii 1940. În perioada de început a Războiului Rece, armata SUA a explorat reactoare compacte pentru utilizări speciale: Forțele Aeriene au încercat (fără succes) să dezvolte un bombardier propulsat nuclear, în timp ce Marina a reușit faimos să introducă reactoare mici în submarine și portavioane spectrum.ieee.org. Armata SUA, prin Programul său de Energie Nucleară, a construit și operat efectiv opt reactoare mici în anii 1950–60 la baze izolate din locuri precum Groenlanda și Antarctica spectrum.ieee.org. Aceste prototipuri au demonstrat că reactoarele mici pot funcționa – dar au prefigurat și dificultățile ce aveau să apară. Mini-reactoarele armatei au suferit frecvent de probleme mecanice și scurgeri (unul din Antarctica a trebuit să transporte 14.000 de tone de sol contaminat înapoi în SUA pentru eliminare) spectrum.ieee.org. Până în 1976, programul armatei a fost anulat, oficialii concluzionând că astfel de instalații complexe și compacte erau „scumpe și consumatoare de timp” și justificate doar pentru nevoi militare cu adevărat unice spectrum.ieee.org.

În sectorul civil, multe dintre primele centrale nucleare erau relativ mici după standardele de astăzi. Primele unități nucleare comerciale din anii 1950–60 aveau adesea doar câteva sute de megawați. SUA a construit 17 reactoare sub 300 MW în acea perioadă, dar niciunul dintre acestea nu mai funcționează astăzi spectrum.ieee.org. Motivul pentru care industria a trecut la reactoare din ce în ce mai mari a fost simplu: economii de scară. O centrală de 1000 MW nu este de 10 ori mai scumpă de construit decât una de 100 MW – costă poate de 4–5 ori mai mult, dar generează de 10 ori mai multă energie, ceea ce face electricitatea mai ieftină spectrum.ieee.org. În anii 1970 și 80, mai mare însemna mai bun în ingineria nucleară, iar proiectele mici au fost în mare parte abandonate în favoarea unor unități uriașe, de ordinul gigawaților spectrum.ieee.org. Până în anii 1990, un reactor nou avea în medie aproximativ 1 GW, iar unele de astăzi depășesc 1,6 GW world-nuclear.org.

Totuși, orientarea către reactoare mari a întâmpinat obstacole economice serioase în anii 2000 și 2010. În SUA și Europa, noile mega-proiecte au înregistrat costuri în creștere și întârzieri semnificative – de exemplu, cele două reactoare de la Vogtle din SUA au ajuns să coste peste 30 de miliarde de dolari (dublu față de estimarea inițială) climateandcapitalmedia.com. Proiecte de mare profil din Franța și Marea Britanie au depășit bugetul inițial de 3–6 ori climateandcapitalmedia.com. Această „criză a costurilor nucleare” a dus la anularea multor proiecte și la falimentul unor mari furnizori de reactoare climateandcapitalmedia.com. În acest context, interesul pentru reactoare mai mici a reapărut ca o cale alternativă. Un raport din 2011 pentru Departamentul Energiei al SUA susținea că reactoarele modulare mici ar putea „reduce semnificativ riscul financiar” al proiectelor nucleare, având potențialul de a concura mai bine cu alte surse de energie world-nuclear.org. În loc să pariezi 10–20 de miliarde de dolari pe o singură centrală uriașă, de ce să nu construiești module de 50 sau 100 MW într-o fabrică și să le adaugi după necesitate?

Până în anii 2010, startup-urile și laboratoarele naționale au început să dezvolte modele moderne de SMR, iar termenul „Small Modular Reactor” a intrat în lexicul energetic. A urmat sprijinul guvernamental: SUA a lansat programe de cofinanțare pentru a ajuta dezvoltatorii de SMR, iar țări precum Canada, Marea Britanie, China și Rusia au investit, de asemenea, în cercetare și dezvoltare pentru reactoare mici. Rusia a devenit prima care a implementat un SMR de nouă generație, lansând o centrală nucleară plutitoare (Akademik Lomonosov) în 2019, cu două reactoare de 35 MW pe o barjă iaea.org. China a urmat îndeaproape, construind un reactor cu gaz la temperatură înaltă (HTR-PM) în anii 2010, care a fost conectat la rețea în 2021 world-nuclear-news.org. Aceste implementări timpurii au semnalat că SMR-urile treceau de la concepte pe hârtie la realitate. În 2020, Comisia de Reglementare Nucleară a SUA a aprobat primul său design de SMR (reactorul cu apă ușoară de 50 MWe al NuScale), un moment de referință în certificarea tehnologiei reactoarelor mici world-nuclear-news.org. Până la mijlocul anilor 2020, zeci de proiecte SMR din întreaga lume se află în diferite stadii de proiectare, autorizare sau construcție. În decurs de un deceniu, SMR-urile au trecut de la o idee futuristă la „una dintre cele mai promițătoare, interesante și necesare evoluții tehnologice” în domeniul energiei, după cum a spus directorul general al AIEA, Rafael Grossi, în 2024 world-nuclear-news.org.

Prezentare tehnică: Cum funcționează SMR-urile și avantajele lor

O ilustrație artistică a unei centrale nucleare SMR Rolls-Royce. SMR-ul Rolls-Royce de 470 MWe este un reactor cu apă sub presiune fabricat în fabrică; aproximativ 90% din unitate este construită în condiții de fabrică și livrată în module, reducând drastic durata construcției la fața locului world-nuclear-news.org.

În esență, SMR-urile funcționează pe baza aceleiași fizici ca orice reactor nuclear de fisiune. Ele folosesc un miez nuclear cu combustibil (adesea uraniu) care suferă fisiune, eliberând căldură. Această căldură este folosită pentru a produce abur (sau, în unele modele, pentru a încălzi gaz sau metal lichid), care apoi antrenează o turbină pentru a genera electricitate. Diferențele cheie constau în scară și filozofia de proiectare:

• Dimensiune mai mică: Un SMR poate produce oriunde între ~10 MWe și până la 300 MWe iaea.org. Fizic, vasele reactorului sunt mult mai compacte – unele sunt suficient de mici pentru a fi transportate cu camionul sau pe calea ferată. De exemplu, vasul reactorului SMR NuScale are aproximativ 4,6 m în diametru și 23 m înălțime, fiind proiectat să fie livrat intact la fața locului world-nuclear.org. Deoarece sunt mici, SMR-urile pot fi instalate în locații unde centralele mari nu sunt fezabile, iar mai multe unități pot fi amplasate împreună pentru a crește producția. O centrală electrică SMR tipică ar putea instala 4, 6 sau 12 module pentru a atinge capacitatea dorită, operându-le în paralel.
• Fabricare modulară: „M”-ul din SMR – modular – înseamnă că aceste reactoare sunt fabricate în fabrici cât mai mult posibil, în loc să fie construite complet la fața locului. Multe proiecte SMR urmăresc să livreze „module” pre-asamblate care includ miezul reactorului și sistemele de răcire. Lucrările la fața locului constau apoi în principal în asamblare de tip plug-and-play a acestor unități fabricate în fabrică iaea.org, world-nuclear-news.org. Aceasta este o schimbare radicală față de reactoarele tradiționale, care sunt adesea proiecte unice construite bucată cu bucată de-a lungul multor ani. Construcția modulară are scopul de a reduce timpul de construcție și depășirile de costuri prin utilizarea tehnicilor de producție în masă. Dacă un proiect SMR poate fi construit în număr mare, economiile de scară ale producției de serie (echivalentul nuclear al producției pe linie de asamblare) ar putea reduce semnificativ costurile world-nuclear.org.
• Variații de design: SMR-urile nu reprezintă o singură tehnologie, ci o familie de diferite tipuri de reactoare world-nuclear.org. Cele mai simple și timpurii SMR-uri sunt practic reactoare mici cu apă ușoară (LWR) – folosind aceleași principii ca marile PWR/BWR de astăzi, dar la scară redusă. Exemple includ PWR-ul integral de 77 MWe al NuScale din SUA, BWRX-300 de 300 MWe de la GE Hitachi (un mic reactor cu apă fierbinte) și SMR-ul Rolls-Royce de 470 MWe (un PWR) din Marea Britanie world-nuclear-news.org. Aceste SMR-uri bazate pe LWR folosesc tehnologie bine testată (combustibil, agent de răcire și materiale similare cu cele ale centralelor existente) pentru a simplifica autorizarea și construcția. Alte modele de SMR folosesc concepte de reactoare mai avansate: Reactoare cu neutroni rapizi (FNR) răcite cu metale lichide (sodiu sau plumb) promit o densitate mare de putere și capacitatea de a arde deșeuri cu viață lungă ca și combustibil. Un exemplu este SMR-ul rapid răcit cu plumb de 300 MWe al Rusiei (BREST-300) aflat în construcție world-nuclear.org. Reactoarele cu gaz la temperatură înaltă (HTGR), precum HTR-PM cu pat de pietricele din China sau Xe-100 (80 MWe) din SUA de la X-energy, folosesc miezuri moderate cu grafit și agent de răcire heliu, permițând atingerea unor temperaturi foarte ridicate pentru generarea eficientă de energie sau producția de hidrogen world-nuclear-news.org. Există, de asemenea, reactoare cu săruri topite (MSR) în dezvoltare, unde combustibilul este dizolvat într-o sare fluorurată topită – modele precum Integral MSR de la Terrestrial Energy (Canada) sau Waste-burner MSR din SUA de la Moltex vizează siguranța inerentă și capacitatea de a consuma deșeuri nucleare ca și combustibil world-nuclear.org. Pe scurt, SMR-urile acoperă designuri Gen III cu apă ușoară până la concepte avansate Gen IV, toate la o putere mai mică. Calea cu cel mai mic risc tehnologic este SMR-ul cu apă ușoară, deoarece folosește tehnologie în mare parte familiară world-nuclear.org, în timp ce SMR-urile mai exotice ar putea oferi câștiguri mai mari pe termen lung (cum ar fi eficiență mai mare sau mai puține deșeuri) odată ce vor fi dovedite.
• Siguranță pasivă: Un avantaj major promovat al multor SMR-uri este caracteristicile lor de siguranță îmbunătățite. Proiectanții de SMR au simplificat adesea sistemele de răcire și siguranță, bazându-se pe fizica pasivă (circulație naturală, răcire alimentată de gravitație, convecție termică) în locul pompelor active complexe și al operatorilor iaea.org. De exemplu, proiectul NuScale folosește convecția naturală pentru a circula apa în reactor; în caz de urgență, se poate răci singur pe termen nelimitat într-un bazin cu apă, fără nicio sursă externă de energie sau intervenție umană world-nuclear.org. Dimensiunea mică a miezului înseamnă, de asemenea, căldură reziduală mai mică de gestionat după oprire. Potrivit AIEA, multe SMR-uri au astfel de „caracteristici de siguranță inerente… care în unele cazuri [le] elimină sau reduc semnificativ potențialul de eliberare nesigură a radioactivității” în caz de accident iaea.org. Unele SMR-uri sunt proiectate să fie instalate subteran sau subacvatic, adăugând o barieră suplimentară împotriva eliberării de radiații și a sabotajului world-nuclear.org. Per ansamblu, filosofia de siguranță este că un reactor mai mic poate fi făcut „sigur chiar și fără intervenție”, ceea ce înseamnă că va rămâne stabil chiar și fără răcire activă sau acțiunea operatorului, reducând astfel riscul unui scenariu de tip Fukushima.
• Realimentare și operare: Multe SMR-uri plănuiesc să extindă intervalul dintre opririle pentru realimentare, deoarece oprirea unei unități mici pentru realimentare are un impact mai redus decât la o centrală mare. Reactoarele convenționale mari se realimentează la fiecare ~1–2 ani, dar conceptele SMR vizează adesea 3–7 ani, iar unele proiecte de microreactoare intenționează să funcționeze 20–30 de ani fără realimentare folosind un cartuș de miez sigilat iaea.org. De exemplu, micro-SMR-urile de doar câțiva megawați (uneori numite vSMR) ar putea fi alimentate din fabrică și niciodată deschise la fața locului; când sunt epuizate, întreaga unitate este expediată înapoi la o facilitate pentru reciclare world-nuclear.org. Astfel de miezuri cu durată lungă sunt posibile datorită combustibilului cu îmbogățire mai mare și proiectelor de miez ultra-compacte. Compromisul este că este necesar un grad mai mare de îmbogățire (adesea combustibil HALEU îmbogățit la 10–20% U-235), ceea ce aduce în discuție aspecte de proliferare. Cu toate acestea, acest model de realimentare „plug-and-play” ar putea fi foarte atractiv pentru instalațiile izolate, reducând necesitatea manipulării combustibilului la fața locului.

Ce avantaje oferă SMR-urile față de reactoarele mari tradiționale? Pentru a rezuma punctele cheie:

• Barieră financiară mai redusă: Deoarece fiecare unitate este mică, investiția inițială de capital este mult mai mică decât la o centrală de gigawați de peste 10 miliarde de dolari. Utilitățile sau țările în curs de dezvoltare pot investi câteva sute de milioane pentru a începe cu o centrală mică și pot adăuga module ulterior. Această abordare incrementală reduce riscul financiar și permite creșterea capacității odată cu cererea spectrum.ieee.org, world-nuclear.org. În SUA, un studiu din 2021 a proiectat că, evitând costurile uriașe inițiale, SMR-urile ar putea concura economic cu alte surse de energie dacă ajung la producție de masăworld-nuclear.org.
• Construcție mai rapidă, modulară: SMR-urile urmăresc să evite întârzierile notoriu de mari ale reactoarelor mari prin mutarea lucrărilor în fabrici. Construirea modulelor standardizate într-un mediu controlat de fabrică poate scurta programul proiectului și îmbunătăți controlul calității. Prefabricarea reduce, de asemenea, perioada de construcție la fața locului (unde proiectele mari se blochează adesea). Timpul total de construcție pentru SMR-uri ar putea fi de 3–5 ani în loc de peste 8 ani pentru o centrală mare. De exemplu, un design canadian de SMR vizează un ciclu de construcție de 36 de luni de la turnarea primului beton până la operare nucnet.org. Ciclurile de proiect mai scurte înseamnă recuperarea mai rapidă a investiției și expunere mai mică la costurile dobânzilor.
• Flexibilitate și amplasare: SMR-urile pot fi implementate aproape oriunde este nevoie de energie – inclusiv în locații nefezabile pentru centralele mari. Amprenta lor mai mică și zona de siguranță simplificată (adesea cu zone de planificare de urgență mai mici) înseamnă că ar putea fi amplasate pe foste situri de centrale pe cărbune, parcuri industriale sau rețele izolate iaea.org, world-nuclear.org. Acest lucru le face un instrument versatil pentru companiile de electricitate. De exemplu, mulți văd SMR-urile ca fiind ideale pentru a înlocui centralele pe cărbune care se retrag din funcțiune; peste 90% dintre centralele pe cărbune au sub 500 MW, o gamă de dimensiuni pe care SMR-urile o pot înlocui direct world-nuclear.org. SMR-urile pot fi folosite și în aplicații off-grid sau la marginea rețelei – alimentând mine, insule sau baze militare unde extinderea liniilor de transmisie este nepractică iaea.org. Micro-SMR-urile (sub ~10 MW) ar putea fi folosite chiar și pentru energie descentralizată în comunități izolate, înlocuind generatoarele diesel cu o sursă mai curată iaea.org.
• Urmărirea sarcinii & integrarea cu surse regenerabile: Spre deosebire de centralele nucleare mari care preferă un output constant, reactoarele mici pot fi proiectate să crească sau să scadă puterea mai ușor. Această capacitate de urmărire a sarcinii înseamnă că SMR-urile s-ar putea potrivi bine cu sursele regenerabile intermitente (solar, eolian) oferind backup și stabilitate rețelei iaea.org. Într-un sistem energetic hibrid, SMR-urile pot acoperi golurile când soarele nu strălucește sau vântul nu bate, fără a fi nevoie de combustibili fosili. Multe SMR-uri produc, de asemenea, căldură la temperaturi înalte care poate fi folosită direct pentru procese industriale sau producția de hidrogen, oferind căldură curată pentru industrie – o nișă care nu este acoperită de eolian/solar world-nuclear-news.org.
• Siguranță și securitate: După cum s-a discutat, siguranța pasivă oferă SMR-urilor un profil de siguranță solid. Reactoarele mai mici conțin o cantitate mai mică de material radioactiv, astfel încât, în caz de accidente extreme, eliberarea potențială este limitată. Unele modele susțin că sunt „rezistente la topire” (de exemplu, anumite reactoare cu pat de pietriș unde combustibilul nu poate fizic să se supraîncălzească până la punctul de topire). Siguranța sporită poate, de asemenea, să faciliteze acceptarea publică și să permită planificarea de urgență mai simplă (NRC din SUA a fost de acord, într-un caz, să reducă dramatic zona de evacuare pentru un SMR, reflectând profilul său de risc mai scăzut world-nuclear.org). În plus, multe SMR-uri pot fi instalate subteran sau subacvatic, făcându-le mai puțin vulnerabile la amenințări externe sau terorism world-nuclear.org. De asemenea, siturile mai mici ar putea fi, în general, mai ușor de securizat. (Totuși, existența multor reactoare distribuite introduce noi considerente de securitate, pe care le vom discuta mai târziu.)

Desigur, nu fiecare avantaj promis este garantat – multe depind de implementarea în lumea reală și de economie. Dar, din punct de vedere tehnic, SMR-urile oferă o cale de inovare a energiei nucleare prin aplicarea ingineriei moderne, a fabricării modulare și a ideilor de reactoare avansate care nu erau fezabile în era reactoarelor gigantice din secolul XX.

Stadiul actual global al SMR-urilor

După ani de dezvoltare, SMR-urile devin în sfârșit o realitate în mai multe țări. În 2025, doar câteva reactoare modulare mici sunt efectiv operaționale, dar multe altele sunt la orizont:

• Rusia: Rusia a fost prima care a pus în funcțiune un SMR modern. Akademik Lomonosov, centrala nucleară plutitoare, a început operarea comercială în mai 2020, furnizând electricitate orașului arctic izolat Pevek iaea.org. Centrala constă din două reactoare KLT-40S (câte 35 MWe fiecare) montate pe o barjă – practic o mini centrală nucleară mobilă. Acest concept de reactoare pe navă provine din experiența îndelungată a Rusiei cu spărgătoarele de gheață nucleare. Akademik Lomonosov furnizează acum atât energie electrică, cât și termică pentru Pevek, iar Rusia plănuiește să construiască mai multe centrale plutitoare cu design îmbunătățit (folosind reactoare RITM-200M mai noi) world-nuclear.org. În interiorul Rusiei, mai multe SMR-uri terestre sunt, de asemenea, în stadii avansate: de exemplu, un reactor RITM-200N de 50 MWe este programat pentru instalare în Iacutia până în 2028 (licență acordată în 2021) world-nuclear.org. Rusia construiește, de asemenea, un prototip de SMR rapid (BREST-OD-300, un reactor răcit cu plumb de 300 MWe) la situl Combinatului Chimic Siberian, cu scopul de a-l pune în funcțiune mai târziu în acest deceniuworld-nuclear.org.
• China: China a adoptat rapid tehnologia SMR. În iulie 2021, CNNC din China a început construcția ACP100 „Linglong One”, un SMR cu apă sub presiune de 125 MWe pe insula Hainan, care este primul proiect SMR comercial terestru din lume world-nuclear.org. Între timp, cel mai cunoscut proiect SMR al Chinei – HTR-PM – a atins criticitatea inițială și conectarea la rețea la sfârșitul anului 2021. HTR-PM este un reactor cu gaz la temperatură înaltă de 210 MWe format din două module de reactor cu pat de bile care acționează o singură turbină world-nuclear-news.org. După teste ample, a intrat în exploatare comercială în decembrie 2023 world-nuclear-news.org. Acesta marchează primul reactor modular Gen IV din lume aflat în funcțiune. China intenționează acum să extindă acest design la o versiune de tip „six-pack” de 655 MWe (HTR-PM600) în următorii ani world-nuclear.org. În plus, companiile chineze dezvoltă și alte SMR-uri (precum reactorul de tip piscină DHR-400 de 200 MWe pentru încălzire urbană și un microreactor de 1 MWe pentru alimentarea stației de cercetare din Antarctica). Cu un sprijin puternic din partea statului, China este pregătită să construiască o flotă de SMR-uri atât pentru uz intern (mai ales în zonele din interior și pentru căldură industrială), cât și pentru export către alte națiuni.
• Argentina: Argentina este pe cale să fie prima țară din America Latină cu un SMR. Comisia Națională de Energie Atomică a Argentinei (CNEA) dezvoltă reactorul CAREM-25, un prototip SMR cu apă sub presiune de 32 MWe argentina.gob.ar. Construcția CAREM-25 a început în 2014 lângă Buenos Aires. Proiectul a întâmpinat întârzieri și probleme de buget, dar în 2023 s-a raportat că este ~85% finalizat și vizează pornirea în jurul anilor 2027-2028 neimagazine.com. CAREM este un design complet autohton, având un reactor integral (generatoare de abur în interiorul vasului reactorului) și răcire prin circulație naturală – fără pompe. Dacă va avea succes, Argentina speră să treacă la SMR-uri mai mari (100 MWe+) și, eventual, să vândă tehnologia în străinătate. Proiectul CAREM subliniază că și țările mai mici pot intra în cursa SMR cu expertiza și angajamentul potrivit.
• America de Nord (SUA și Canada): Statele Unite nu au construit încă un SMR, dar au mai multe în procesul de autorizare. VOYGR SMR de la NuScale Power (modul de 77 MWe) a devenit primul design care a primit certificarea NRC din SUA în 2022 world-nuclear-news.org, un reper major. NuScale și o coaliție de companii de utilități (UAMPS și Energy Northwest) plănuiesc să construiască prima centrală NuScale (6 module, ~462 MWe) în Idaho până în 2029 world-nuclear.org. Pregătirea amplasamentului este în curs la Idaho National Laboratory, iar fabricarea componentelor cu termen lung a început. În aprilie 2023, NRC a început și revizuirea oficială a designului BWRX-300 de la GE Hitachi, pe care Ontario, Canada l-a selectat pentru primul său SMR. Canada a avansat rapid cu SMR-urile: în aprilie 2025, Comisia Canadiană de Siguranță Nucleară a emis prima licență de construcție pentru un SMR în America de Nord – autorizând Ontario Power Generation să construiască un reactor BWRX-300 de 300 MWe la amplasamentul Darlington opg.com. Construcția acolo este programată să înceapă în 2025, cu scopul de a fi operațional în 2028. Planul Canadei este să adauge posibil încă trei unități SMR la Darlington ulterior nucnet.org, world-nuclear-news.org, iar provincii precum Saskatchewan și New Brunswick iau în considerare și ele SMR-uri pentru anii 2030. În SUA, pe lângă NuScale, Programul de Demonstrare a Reactoarelor Avansate (ARDP) finanțează două SMR-uri avansate “primul de acest fel”: Natrium de la TerraPower (un reactor răcit cu sodiu de 345 MWe cu stocare de sare topită) în Wyoming, și Xe-100 de la X-energy (un HTGR cu pat de bile de 80 MWe) în statul Washington reuters.com. Ambele vizează demonstrația până în 2030 cu sprijin financiar din partea Departamentului Energiei. Între timp, armata SUA dezvoltă reactoare mobile foarte mici pentru baze izolate (microreactorul Project Pele, ~1–5 MWe, este programat pentru testare prototip în 2025). În concluzie, primele SMR-uri din America de Nord vor fi probabil operaționale până la sfârșitul anilor 2020, iar zeci ar putea urma în anii 2030 dacă aceste proiecte timpurii vor avea succes.
• Europa: Regatul Unit, Franța și mai multe țări din Europa de Est urmăresc activ dezvoltarea SMR-urilor. Regatul Unit nu a construit niciun reactor nou de niciun fel de zeci de ani, dar acum pariază pe SMR-uri pentru a-și atinge obiectivele de extindere nucleară. În perioada 2023–2025, guvernul britanic a organizat o competiție pentru a selecta un design SMR pentru implementare – iar în iunie 2025 a anunțat Rolls-Royce SMR ca tehnologie preferată pentru prima flotă de SMR-uri a Marii Britanii world-nuclear-news.org. Se finalizează contracte pentru a construi cel puțin trei unități SMR Rolls-Royce de 470 MWe, urmând ca locațiile să fie identificate și cu obiectivul de a le conecta la rețea până la mijlocul anilor 2030 world-nuclear-news.org. Rolls-Royce se află deja în fazele avansate ale evaluării de reglementare pentru designul său world-nuclear-news.org, iar guvernul a promis finanțare semnificativă pentru a demara producția în fabrică. În alte părți ale Europei, țările care au puțină sau deloc energie nucleară privesc SMR-urile ca o modalitate de a adăuga rapid capacitate de generare nucleară. Polonia a devenit un punct fierbinte pentru SMR – în 2023–24, guvernul polonez a aprobat mai multe propuneri: gigantul industrial KGHM a primit aprobarea pentru a construi o centrală NuScale VOYGR cu 6 module (462 MWe) până în jurul anului 2029 world-nuclear-news.org, iar un consorțiu Orlen Synthos Green Energy a primit undă verde pentru construirea a douăsprezece reactoare GE Hitachi BWRX-300 (în șase perechi) la diverse locații world-nuclear-news.org. În mai 2024, Polonia a aprobat și un plan al unei alte companii de stat pentru a construi cel puțin un SMR Rolls-Royce, consolidând angajamentul Poloniei față de trei designuri SMR diferite world-nuclear-news.org. Republica Cehă se îndreaptă în aceeași direcție: în septembrie 2024, compania cehă de utilități ČEZ a selectat Rolls-Royce SMR pentru implementarea a până la 3 GW de reactoare mici în țară world-nuclear-news.org, prima unitate fiind așteptată la începutul anilor 2030. Slovacia, Estonia, România, Suedia și Țările de Jos au semnat, de asemenea, acorduri sau au început studii cu furnizori de SMR (NuScale, GEH, Rolls etc.) pentru a construi potențial SMR-uri în anii 2030. Franța își dezvoltă propriul SMR de 170 MWe numit NUWARD, cu scopul de a-l autoriza până în 2030 și de a implementa o primă unitate în Franța sau, eventual, de a exporta în Europa de Est world-nuclear-news.org. În general, Europa ar putea asista la un val de implementări SMR, pe măsură ce națiunile caută energia nucleară modulară ca parte a tranziției către energie curată și pentru a spori securitatea energetică (mai ales în urma preocupărilor legate de aprovizionarea cu gaze).
• Asia-Pacific & altele: Dincolo de China, alte țări asiatice se alătură inițiativei SMR. Coreea de Sud are un design SMR certificat numit SMART (65 MWe), pe care a fost de acord să-l construiască în Arabia Saudită, deși acel proiect a fost blocat. Acum, susținută de o schimbare de politică pronucleară, Coreea reia dezvoltarea SMR pentru export. Japonia, după ani de inactivitate nucleară post-Fukushima, investește și ea în noi designuri SMR – guvernul japonez a anunțat în 2023 planuri de a dezvolta un SMR intern până în anii 2030, ca parte a relansării energiei nucleare energycentral.com. Indonezia și-a exprimat interesul pentru tehnologia reactoarelor mici pentru numeroasele sale insule (un consorțiu cu Rusia a proiectat un concept pebble-bed de 10 MWe pentru Indonezia world-nuclear.org). În Orientul Mijlociu, Emiratele Arabe Unite (care operează deja reactoare mari coreene) explorează SMR-urile pentru desalinizare și energie. Iar în Africa, țări precum Africa de Sud (care a încercat să dezvolte PBMR, un precursor al actualelor HTGR) și Ghana au colaborat cu agenții internaționale pentru a evalua opțiunile SMR pentru rețelele lor. IAEA raportează că proiecte SMR „sunt dezvoltate activ sau luate în considerare” în aproximativ o duzină de țări, incluzând nu doar națiuni cu experiență nucleară, ci și nou-veniți în domeniul energiei nucleare iaea.org.

Pentru a pune în perspectivă situația actuală: la mijlocul anului 2025, trei unități SMR sunt în funcțiune la nivel mondial – două în Rusia și una în China – iar o a patra (CAREM din Argentina) este în construcție ieefa.org. În următorii 5 ani, se așteaptă ca acest număr să crească semnificativ, pe măsură ce proiecte din Canada, SUA și alte regiuni vor deveni operaționale. Zeci de SMR-uri sunt vizate pentru implementare în anii 2030 în diverse țări. Totuși, este important de menționat că majoritatea SMR-urilor sunt încă pe planșetă sau în proces de autorizare. Cursa este deschisă pentru a construi primele unități și a demonstra că aceste reactoare inovatoare pot livra ceea ce promit în practică. Interesul și avântul global sunt de netăgăduit – din Asia până în Europa și Americi, SMR-urile sunt tot mai mult văzute ca o piesă-cheie a viitorului energetic.

Ultimele știri și dezvoltări recente

Peisajul SMR evoluează rapid, cu știri frecvente despre repere, acorduri și schimbări de politică. Iată câteva dintre cele mai recente dezvoltări (din 2024–2025) în domeniul SMR:

• SMR-ul Chinei în funcțiune: În decembrie 2023, reactorul chinez cu gaz la temperatură înaltă HTR-PM a finalizat o funcționare la putere maximă de 168 de ore și a intrat în exploatare comercială world-nuclear-news.org. Acesta a marcat prima centrală modulară Gen-IV din lume care livrează energie în rețea. Reactorul dublu HTR-PM, de la Shidao Bay, generează acum 210 MWe și furnizează căldură pentru procese industriale – o realizare tehnică majoră care demonstrează siguranța inerentă (a trecut cu succes testele care arată că se poate răci fără sisteme active) world-nuclear-news.org. China a anunțat că acesta este un pas intermediar către construirea unei versiuni mai mari de 650 MWe cu șase module în viitorul apropiat world-nuclear-news.org.
• Aprobarea canadiană: Pe 4 aprilie 2025, Comisia Canadiană de Siguranță Nucleară (CNSC) a emis o licență de construcție pentru Ontario Power Generation pentru construirea unui BWRX-300 SMR la Darlington opg.com. Aceasta este prima licență de acest tip pentru un SMR în lumea occidentală, după o evaluare extinsă de doi ani. OPG a atribuit imediat contracte majore și intenționează să toarne primul beton până la sfârșitul anului 2025 ans.org. Data țintă pentru punerea în funcțiune este 2028. Guvernele federal și provinciale ale Canadei au susținut puternic acest proiect, considerându-l un deschizător de drumuri pentru încă trei SMR-uri identice la același amplasament și unități suplimentare în Saskatchewan. Decizia privind licența a fost salutată ca „un pas istoric înainte” pentru SMR-urile din Canada nucnet.org.
• Câștigătorul competiției SMR din Marea Britanie: În iunie 2025, programul Great British Nuclear al guvernului britanic a încheiat procesul de selecție SMR de doi ani prin alegerea Rolls-Royce SMR ca ofertant preferat pentru a construi primele SMR-uri ale țării world-nuclear-news.org. Rolls-Royce va forma o nouă societate cu sprijin guvernamental pentru a implementa cel puțin 3 dintre unitățile sale PWR de 470 MWe în Marea Britanie, prima conectare la rețea fiind așteptată în mijlocul anilor 2030】world-nuclear-news.org. Decizia, anunțată împreună cu un angajament de finanțare de 2,5 miliarde de lire sterline, este considerată un impuls major pentru ambițiile nucleare ale Marii Britanii. De asemenea, oferă Rolls-Royce un avantaj pe piețele de export – în special, compania are acorduri pentru a furniza SMR-urile sale Republicii Cehe (până la 3 GW, după cum s-a menționat) și se află în discuții avansate cu Suedia world-nuclear-news.org. Decizia Marii Britanii subliniază încrederea guvernului că SMR-urile vor fi o componentă cheie pentru atingerea a 24 GW de capacitate nucleară până în 2050 world-nuclear-news.org.
• Afaceri în Europa de Est: Țările din Europa de Est își asigură activ parteneriate pentru SMR. În septembrie 2024, Republica Cehă a anunțat că va colabora cu Rolls-Royce SMR pentru a implementa reactoare mici la situri de centrale electrice existente, vizând prima unitate înainte de 2035 world-nuclear-news.org. Polonia, după cum s-a menționat, a aprobat mai multe proiecte SMR – notabil, la sfârșitul lui 2023 a acordat decizii de principiu pentru: o centrală NuScale cu 6 module, douăzeci și patru de reactoare GE Hitachi BWRX-300 la 6 situri și una sau mai multe unități Rolls-Royce world-nuclear-news.org. Acestea sunt aprobări guvernamentale preliminare care permit continuarea planificării detaliate și a procesului de autorizare. Scopul Poloniei este să aibă primul SMR operațional până în 2029, posibil înaintea altor națiuni europene sciencebusiness.net. Între timp, România, cu sprijinul SUA, este pregătită să implementeze primul SMR NuScale din Europa pe un sit de termocentrală veche – au realizat studii de fezabilitate și vizează operarea până în 2028 sciencebusiness.net. În martie 2023, Eximbank-ul SUA a aprobat finanțare de până la 3 miliarde de dolari pentru proiectul SMR al României, subliniind interesul strategic pentru promovarea SMR-urilor în Europa de Est. Aceste evoluții evidențiază o cursă în interiorul Europei pentru a găzdui primele SMR-uri operaționale.
• Statele Unite – Demonstrații și întârzieri: În SUA, știrile despre SMR au fost cu două fețe. Pe de o parte, există progrese: TerraPower a depus cererea de autorizație de construcție în 2023 pentru reactorul Natrium din Wyoming, iar până la mijlocul anului 2024 a raportat că procesul de autorizare și pregătirea amplasamentului erau pe drumul cel bun pentru finalizarea în 2030 reuters.com. DOE a oferit, de asemenea, finanțare suplimentară în 2023 pentru proiectul X-energy din statul Washington, care vizează operarea a patru unități Xe-100 în 2028. Pe de altă parte, au apărut provocări: TerraPower a anunțat la sfârșitul anului 2022 o întârziere de minimum 2 ani pentru Natrium deoarece combustibilul specializat (HALEU) de care are nevoie a devenit greu de procurat după restricțiile Rusiei privind exportul de uraniu world-nuclear-news.org, reuters.com. Acest lucru a determinat SUA să investească masiv în producția internă de HALEU, însă, începând cu 2024, calendarul pentru alimentarea cu combustibil a reactorului Natrium este incert reuters.com. În plus, un grup de state americane și startup-uri au intentat un proces la sfârșitul anului 2022 împotriva cadrului de autorizare al NRC, argumentând că regulile actuale (scrise în anii 1950) sunt prea împovărătoare pentru reactoarele mici world-nuclear-news.org. Ca răspuns, NRC lucrează la o nouă reglementare, bazată pe risc, pentru reactoarele avansate, care se așteaptă să fie finalizată până în 2025 world-nuclear-news.org. Așadar, deși demonstrațiile SMR din SUA avansează, problemele de reglementare și de lanț de aprovizionare sunt abordate activ pentru a netezi calea către o implementare mai largă.
• Colaborare internațională: O tendință notabilă în știrile recente este creșterea cooperării internaționale privind reglementarea și lanțurile de aprovizionare SMR. În martie 2024, autoritățile de reglementare nucleară din SUA, Canada și Marea Britanie au semnat un acord trilateral de cooperare pentru a face schimb de informații și a alinia abordările privind evaluările de siguranță SMR world-nuclear-news.org. Scopul este de a preveni eforturile redundante – dacă autoritatea de reglementare a unei țări a evaluat un design, celelalte ar putea valorifica această muncă pentru a-și accelera propriile licențieri (păstrând totodată autoritatea suverană). Prima Conferință Internațională privind SMR organizată vreodată de AIEA a avut loc la Viena în octombrie 2024, reunind sute de experți și oficiali. La acea conferință, șeful AIEA, Grossi, a proclamat „SMR-urile sunt aici… oportunitatea este aici”, reflectând consensul că este timpul să ne pregătim pentru implementarea SMR, dar și îndemnând autoritățile de reglementare să se adapteze la un „nou model de afaceri” de construcție în serie și standardizare transfrontalieră world-nuclear-news.org. Autoritatea de reglementare din Marea Britanie, ONR, a publicat un raport în aprilie 2025, evidențiind rolul său de lider în armonizarea standardelor SMR la nivel global și chiar invitând autoritățile de reglementare din alte țări să observe procesul de evaluare al Marii Britanii pentru Rolls-Royce SMR world-nuclear-news.org. Acest tip de efort de armonizare a reglementărilor este fără precedent în energia nucleară și este determinat de natura modulară a SMR-urilor – toată lumea se așteaptă ca multe unități identice să fie construite în întreaga lume, așa că aprobările comune de design și standardele de siguranță au sens pentru a evita reinventarea roții în fiecare țară.

Din aceste evoluții recente, este clar că SMR-urile trec de la teorie la practică. Mai multe proiecte de tip „primul de acest fel” sunt în desfășurare, iar guvernele creează politici pentru a sprijini implementarea lor. Următorii câțiva ani vor aduce probabil mai multe „premiere” – primul SMR conectat la rețea în America de Nord, primul în Europa, primele rețele comerciale SMR în Asia – precum și știri continue despre investiții, parteneriate și, ocazional, unele obstacole. Este o perioadă interesantă și dinamică pentru această tehnologie nucleară emergentă, cu un avânt care se construiește simultan pe mai multe continente.

Perspective de politică și reglementare

Ascensiunea SMR-urilor a determinat o activitate semnificativă pe planul politicilor și reglementărilor, pe măsură ce guvernele și organismele de supraveghere ajustează cadrele care au fost inițial construite pentru reactoare mari. Adaptarea reglementărilor pentru a permite implementarea sigură și eficientă a SMR-urilor este privită atât ca o provocare, cât și ca o necesitate. Iată perspective și inițiative cheie:

• Reforma și armonizarea licențierii: O problemă majoră este că procesele tradiționale de licențiere nucleară pot fi de durată, complexe și costisitoare, ceea ce ar putea anula chiar avantajele pe care SMR-urile încearcă să le ofere. În SUA, de exemplu, obținerea certificării pentru un nou design de reactor de la NRC poate dura mulți ani și poate costa sute de milioane de dolari. Pentru a aborda această problemă, NRC din SUA a început să dezvolte un nou cadru de reglementare „inclusiv din punct de vedere tehnologic, bazat pe risc” adaptat pentru reactoarele avansate, inclusiv SMR-urile world-nuclear-news.org. Acesta ar simplifica cerințele pentru proiectele mai mici care prezintă riscuri mai reduse și se așteaptă să fie o cale de licențiere opțională până în 2025. În același timp, după cum s-a menționat, frustrarea față de procesele de reglementare lente a dus la un proces intentat de mai multe state și companii SMR în 2022, punând presiune pe NRC să accelereze schimbarea world-nuclear-news.org. NRC spune că recunoaște necesitatea și lucrează activ la acest aspect world-nuclear-news.org. La nivel internațional, există un efort de armonizare a reglementărilor SMR între diferite țări. AIEA a creat un Forum al Reglementatorilor SMR în 2015 pentru a facilita schimbul de experiență și pentru a identifica lacunele comune de reglementare iaea.org. Pe această bază, în 2023, AIEA a lansat o Inițiativă pentru Armonizare și Standardizare Nucleară (NHSI) pentru a reuni reglementatorii și industria în vederea certificării standardizate a SMR-urilor www-pub.iaea.org. Ideea este ca un design SMR să poată fi aprobat o singură dată și acceptat în mai multe țări, în loc să treacă prin procese de aprobare complet separate în fiecare piață. Acordul trilateral dintre Marea Britanie, Canada și SUA din 2024 este un pas concret în această direcție world-nuclear-news.org. ONR din Marea Britanie chiar a invitat reglementatori din Polonia, Suedia, Țările de Jos și Cehia să observe evaluarea designului din Marea Britanie pentru SMR-ul Rolls-Royce, astfel încât aceste țări să poată licenția mai ușor același design ulterior world-nuclear-news.org. Acest nivel de cooperare este o noutate în reglementarea nucleară – arată că factorii de decizie realizează că facilitarea implementării SMR va necesita depășirea unor abordări tradiționale izolate.
• Sprijin guvernamental și finanțare: Multe guverne susțin activ dezvoltarea SMR prin finanțare, stimulente și planuri strategice. În Statele Unite, sprijinul federal a inclus finanțare directă pentru cercetare și dezvoltare (de exemplu, programul DOE SMR Licensing Technical Support din anii 2010, care a acordat granturi de cofinanțare pentru NuScale și alții), Advanced Reactor Demonstration Program (ARDP) lansat în 2020, care oferă 3,2 miliarde de dolari pentru a ajuta la construirea a două reactoare SMR/avansate până în 2030 reuters.com, și prevederi în legislație precum Inflation Reduction Act din 2022, care alocă 700 de milioane de dolari pentru aprovizionarea și dezvoltarea combustibilului pentru reactoare avansate reuters.com. SUA folosește, de asemenea, finanțare pentru export pentru a sprijini SMR-urile în străinătate (de exemplu, un pachet preliminar de finanțare de 4 miliarde de dolari pentru proiectul NuScale din România). Mesajul politicii SUA este că SMR-urile reprezintă un interes strategic național – ca inovație în energie curată și ca produs de export – astfel încât guvernul reduce riscurile pentru primele proiecte. În Canada, o foaie de parcurs SMR la nivel provincial a fost elaborată în 2018, iar guvernul federal a investit ulterior în studii de fezabilitate SMR, guvernul din Ontario susținând puternic SMR-ul de la Darlington prin aprobări provinciale accelerate și finanțare pentru lucrări pregătitoare opg.com. Sprijinul guvernului Regatului Unit a fost și mai direct: a finanțat consorțiul Rolls-Royce SMR cu 210 milioane de lire sterline în 2021 pentru proiectarea reactorului său și, după cum s-a menționat, a anunțat 2,5 miliarde de lire sterline pentru sprijinirea implementării inițiale a SMR ca parte a noii sale strategii de securitate energetică dailysabah.com, world-nuclear-news.org. Regatul Unit vede SMR-urile ca fiind esențiale pentru angajamentele sale de net-zero 2050 și pentru revitalizarea industriei sale nucleare, astfel încât a creat o nouă entitate (Great British Nuclear) pentru a conduce programul și va folosi un model Regulated Asset Base (RAB) pentru a finanța noile centrale nucleare, inclusiv SMR-urile – transferând o parte din risc către consumatori, dar reducând barierele de cost de capital. Alte țări precum Polonia, Cehia, România au semnat acorduri de cooperare cu SUA, Canada și Franța pentru a primi sprijin în construirea SMR-urilor și, în unele cazuri, pentru a instrui autoritățile de reglementare. Polonia și-a modificat legea nucleară pentru a simplifica autorizarea SMR-urilor Orlen Synthos GE Hitachi, de exemplu. Japonia și Coreea de Sud, care se retrăseseră din domeniul nuclear, și-au schimbat recent cursul: politica Green Transformation a Japoniei (2022) prevede explicit dezvoltarea reactoarelor de nouă generație, inclusiv SMR, iar guvernul de acolo finanțează proiecte demonstrative și relaxează reglementările pentru a permite construcția de noi reactoare după o lungă pauză energycentral.com. Actualul guvern al Coreei de Sud adăa inclus SMR-urile în strategia sa națională de energie ca un element de export (parțial pentru a concura cu ofertele chineze și rusești). Un fir comun este securitatea energetică și obiectivele climatice. Factorii de decizie politică includ SMR-urile în proiecțiile lor oficiale privind mixul energetic (de exemplu, UE și Marea Britanie consideră că SMR-urile contribuie la obiectivele climatice pentru 2035 și 2050). SMR-urile sunt, de asemenea, legate de politica industrială – de exemplu, Marea Britanie pune accent pe fabricarea internă și crearea de locuri de muncă din fabricile de SMR world-nuclear-news.org, iar Polonia leagă SMR-urile de planurile de producție a hidrogenului, ceea ce arată o aliniere cu obiectivele de decarbonizare industrială world-nuclear-news.org.
• Standarde de siguranță și securitate: Autoritățile de reglementare au precizat clar că siguranța nu va fi compromisă pentru SMR-uri – dar evaluează modul în care regulile existente pot fi adaptate la proiecte noi. AIEA evaluează aplicabilitatea standardelor sale de siguranță pentru SMR-uri și se așteaptă să emită ghiduri („rapoarte SSR”) pe teme precum planificarea de urgență la limita amplasamentului, securitate și garanții pentru SMR-uri iaea.org. O provocare este că SMR-urile pot diferi semnificativ de reactoarele tradiționale, de exemplu: unele ar putea fi amplasate în zone populate pentru a furniza încălzire centralizată, unele folosesc agenți de răcire non-acvatici cu profiluri de risc diferite, unele pot fi implementate ca grupuri de mai multe module. Autoritățile de reglementare se confruntă cu întrebări precum: ar trebui ca zona de planificare de urgență (EPZ) să fie mai mică pentru un reactor de 50 MW? Poate o singură sală de control să opereze în siguranță mai multe module? Cum se asigură securitatea adecvată dacă un reactor este amplasat într-o locație izolată sau distribuită? În SUA, NRC a aprobat deja ideea că un modul mic NuScale ar putea avea o zonă EPZ mult redusă (practic limita centralei) având în vedere sursa limitată de accidente world-nuclear.org. Acest lucru stabilește un precedent conform căruia reactoare mai mici = risc extern mai mic, ceea ce ar putea simplifica cerințele de amplasare și planificare a evacuării publicului pentru SMR-uri. Garanții și proliferare este un alt aspect de politică: cu potențial mult mai multe reactoare la nivel mondial (inclusiv în țări noi în domeniul nuclear), AIEA va trebui să implementeze eficient garanții (contabilitatea materialelor nucleare) pentru SMR-uri. Unele SMR avansate plănuiesc să folosească combustibil îmbogățit mai mult (HALEU ~15% sau chiar până la 20% U-235) pentru a obține o durată lungă a miezului. Acest combustibil este tehnic material utilizabil pentru arme, deci asigurarea că nu prezintă riscuri de proliferare este crucială. Autoritățile de reglementare pot solicita securitate suplimentară pentru transportul combustibilului sau depozitarea pe amplasament a combustibilului uzat SMR dacă îmbogățirea este mai mare. AIEA și agențiile naționale lucrează la abordări pentru a rezolva aceste probleme (de exemplu, asigurându-se că fabricarea și reprocesarea combustibilului SMR, dacă există, sunt sub supraveghere internațională strictă).
• Implicarea publicului și evaluarea de mediu: Factorii de decizie recunosc, de asemenea, importanța acceptării publice pentru noile proiecte nucleare. Multe inițiative SMR includ planuri de implicare a comunității și promisiuni de locuri de muncă și beneficii economice pentru comunitățile gazdă. Totuși, aprobările de mediu pot fi în continuare un obstacol – chiar și un reactor mic trebuie să treacă prin evaluări ale impactului asupra mediului. În unele cazuri, guvernele încearcă să accelereze acest proces pentru SMR-uri; de exemplu, Consiliul SUA pentru Calitatea Mediului a emis în 2023 ghiduri pentru simplificarea evaluărilor NEPA pentru „reactoare avansate”, menționând dimensiunea lor mai mică și impactul potențial redus. SMR-ul Darlington din Canada a trecut printr-o evaluare de mediu care s-a bazat pe una anterioară pentru un reactor mare la același amplasament, economisind timp prin evitarea reluării procesului de la zero. Tendința politicii este de a evita dublarea eforturilor și de a actualiza reglementările nucleare pentru a fi „dimensionate corect” pentru caracteristicile SMR-urilor, menținând în același timp o supraveghere riguroasă a siguranței.

În concluzie, mediul politic este din ce în ce mai favorabil SMR-urilor: guvernele finanțează dezvoltarea acestora, creează cadre de piață (precum acorduri de achiziție de energie sau includerea în standarde de energie curată) și colaborează peste granițe. Autoritățile de reglementare inovează cu prudență în practica de reglementare, îndreptându-se către licențiere mai agilă și standardizare internațională. Este un echilibru delicat – asigurarea siguranței și a neproliferării, dar fără a sufoca industria SMR aflată la început cu reguli excesiv de stricte. Următorii ani vor testa cât de eficient pot autoritățile de reglementare să asigure siguranța fără a impune costurile de conformitate de miliarde de dolari cu care se confruntă reactoarele mari. Dacă vor găsi echilibrul potrivit, dezvoltatorii de SMR ar putea avea o cale mai clară și mai rapidă către implementare, ceea ce este exact ceea ce mulți factori de decizie politică doresc să vadă.

Considerații de mediu și siguranță

Energia nucleară ridică întotdeauna întrebări despre siguranță și impactul asupra mediului, iar SMR-urile nu fac excepție. Susținătorii afirmă că SMR-urile vor fi mai sigure și mai curate decât situația actuală, datorită inovațiilor de design – dar scepticii subliniază că acestea împărtășesc totuși aceleași probleme legate de deșeurile radioactive și potențialele accidente (doar la o scară diferită). Să analizăm principalele aspecte:

1. Caracteristici de siguranță: După cum am discutat anterior, majoritatea SMR-urilor încorporează sisteme de siguranță pasive și inerente care fac accidentele severe extrem de puțin probabile. Caracteristici precum răcirea prin convecție naturală, dimensiunea mai mică a miezului și amplasarea reactorului subteran reduc toate șansa unui accident major sau a unei eliberări mari de radiații iaea.org. De exemplu, dacă un SMR se confruntă cu o pierdere a răcirii, ideea este că puterea termică mică a reactorului și capacitatea mare de stocare a căldurii (raportat la dimensiune) îi vor permite să se răcească singur fără deteriorarea combustibilului – ceva cu care reactoarele de dimensiuni mari au dificultăți. Combustibilul HTR-PM chinez poate rezista la temperaturi de peste 1600 °C fără să cedeze, mult peste ceea ce ar produce orice scenariu de accident, demonstrând un design de combustibil „inerent sigur” world-nuclear-news.org. Această marjă suplimentară de siguranță este un mare avantaj de mediu: înseamnă că un eveniment de tip Cernobîl sau Fukushima este mult mai puțin plauzibil. Mai mult, inventarul radioactiv mai mic dintr-un SMR înseamnă că, chiar dacă are loc un accident, radioactivitatea totală disponibilă pentru eliberare este limitată. Autoritățile de reglementare sunt din ce în ce mai încrezătoare în aceste caracteristici de siguranță – după cum s-a menționat, NRC din SUA a concluzionat chiar că SMR-ul NuScale nu ar avea nevoie de alimentare de rezervă externă sau de zone mari de evacuare deoarece răcirea pasivă ar preveni deteriorarea miezului world-nuclear.org.

2. Consecințele accidentelor: Deși SMR-urile sunt foarte sigure prin proiectare, niciun reactor nuclear nu este 100% imun la accidente. Partea de consecințe a ecuației de risc este atenuată de dimensiunea SMR-urilor: orice eliberare ar fi mai mică și mai ușor de controlat. Unele proiecte susțin că, în scenarii de cel mai rău caz, orice produse de fisiune radioactive ar rămâne în mare parte în vasul reactorului sau în containerele subterane. Acesta este un argument puternic de siguranță pentru amplasarea SMR-urilor mai aproape de zonele populate sau industriale (pentru încălzire centralizată etc.). Totuși, pregătirea pentru situații de urgență va fi necesară pentru SMR-uri, deși posibil într-o formă redusă. De exemplu, dacă viitoarele SMR-uri vor fi construite în sau lângă orașe, autoritățile vor trebui să comunice modul în care locuitorii ar fi alertați și protejați în cazul extrem de puțin probabil al unei scurgeri. Per ansamblu, argumentul de siguranță pentru SMR-uri este solid, iar mulți experți cred că SMR-urile vor stabili un nou standard pentru siguranța nucleară. AIEA colaborează cu statele membre pentru a se asigura că standardele de siguranță evoluează pentru a acoperi în mod adecvat aceste noi proiecte iaea.org, ceea ce indică o abordare proactivă în menținerea unui nivel ridicat de siguranță, în ciuda schimbării tehnologice.

3. Deșeuri nucleare și impact asupra mediului: Una dintre cele mai controversate constatări despre SMR-uri este legată de deșeurile nucleare. Fiecare reactor de fisiune produce combustibil nuclear uzat și alte deșeuri radioactive care trebuie gestionate. Inițial, unii susținători au sugerat că SMR-urile ar putea produce mai puține deșeuri sau ar putea utiliza combustibilul mai complet. Totuși, un studiu condus de Stanford în 2022 a contrazis aceste afirmații: a constatat că multe proiecte SMR ar putea genera de fapt un volum mai mare de deșeuri de nivel înalt pe unitate de electricitate decât reactoarele mari news.stanford.edu. Mai exact, studiul a estimat că SMR-urile ar putea produce de 2 până la 30 de ori mai mult volum de combustibil uzat pe MWh generat, din cauza unor factori precum arderea mai redusă a combustibilului și necesitatea unor absorbanți suplimentari de neutroni în unele miezuri mici news.stanford.edu. „Rezultatele noastre arată că majoritatea SMR-urilor vor crește de fapt volumul de deșeuri nucleare… de la 2 la 30 de ori,” a declarat autoarea principală Lindsay Krall news.stanford.edu. Această intensitate mai mare a deșeurilor se datorează parțial faptului că miezurile mici pierd mai mulți neutroni (scurgerea de neutroni este mai mare în reactoarele mici, ceea ce înseamnă că utilizează combustibilul mai puțin eficient) news.stanford.edu. În plus, unele SMR-uri plănuiesc să folosească combustibil îmbogățit cu plutoniu sau HALEU, ceea ce ar putea crea deșeuri care sunt mai reactive chimic sau mai greu de eliminat decât combustibilul uzat tipic pnas.org.

Din perspectivă de mediu, asta înseamnă că dacă SMR-urile sunt implementate pe scară largă, am putea avea nevoie de și mai mult spațiu pentru depozite sau soluții avansate de gestionare a deșeurilor pe unitate de energie. Reactoarele mari tradiționale au deja provocarea de a acumula combustibil uzat fără un loc permanent de depozitare (de exemplu, SUA are ~88.000 de tone metrice de combustibil uzat stocate la siturile centralelor) news.stanford.edu. Dacă SMR-urile multiplică acele deșeuri mai rapid, crește urgența de a rezolva problema depozitării deșeurilor nucleare. Totuși, trebuie menționat că unele SMR-uri avansate (precum reactoarele rapide și cele cu săruri topite) urmăresc să ardă actinide și să recicleze combustibilul, ceea ce pe termen lung ar putea reduce radiotoxicitatea totală sau volumul deșeurilor. De exemplu, concepte precum MSR-ul “Wasteburner” de la Moltex intenționează să consume plutoniu vechi și transuranieni cu viață lungă ca și combustibil world-nuclear.org. Acestea sunt încă teoretice în acest stadiu. Pe termen scurt, factorii de decizie și comunitățile vor întreba: dacă implementăm SMR-uri, cum gestionăm deșeurile? Vestea bună este că deșeurile de la SMR-urile inițiale vor fi mici ca volum absolut (deoarece reactoarele sunt mici) și pot fi depozitate în siguranță la fața locului în cisterne uscate timp de decenii, așa cum este practica obișnuită. Dar înainte ca SMR-urile să se extindă masiv, este nevoie de o strategie cuprinzătoare de gestionare a deșeurilor pentru a menține încrederea publicului.

4. Amprenta de mediu: Dincolo de deșeuri, SMR-urile au și alte considerații de mediu. Una este utilizarea apei – centralele nucleare tradiționale au nevoie de cantități mari de apă pentru răcire. SMR-urile, în special cele micro și avansate, folosesc adesea răcire alternativă precum aer sau sare, sau au o disipare de căldură atât de mică încât pot folosi răcire uscată. De exemplu, centrala NuScale planificată în Idaho va folosi răcire cu aer uscat pentru condensatorul său, eliminând aproape complet consumul de apă, cu un mic compromis de eficiență world-nuclear.org. Acest lucru face ca SMR-urile să fie mai viabile în regiunile aride și reduce impactul termic asupra ecosistemelor acvatice. Flexibilitatea amplasării SMR-urilor înseamnă, de asemenea, că acestea ar putea fi plasate mai aproape de locul unde este folosită energia, reducând potențial pierderile de transmisie și nevoia de linii electrice lungi (care au propriile lor impacturi asupra terenului).

Un alt aspect este dezafectarea și refacerea terenului. Un reactor mic ar fi, probabil, mai ușor de demontat la sfârșitul duratei de viață. Unele SMR-uri sunt concepute ca fiind „transportabile” – de exemplu, un microreactor care, după 20 de ani, este îndepărtat dintr-o bucată și dus înapoi la o fabrică pentru eliminare sau reciclare world-nuclear.org. Acest lucru ar putea lăsa o amprentă de mediu mai mică la fața locului (fără structuri mari de beton rămase în urmă). Pe de altă parte, mai multe unități mici ar putea însemna mai mulți reactori de dezafectat în total. Deșeurile rezultate din dezafectare (deșeuri de nivel scăzut, cum ar fi părți contaminate ale reactorului) ar putea fi mai mari în ansamblu dacă construim multe SMR-uri în loc de câteva centrale mari, dar povara fiecărui amplasament ar fi mai mică.

5. Beneficii pentru climă și calitatea aerului: Merită evidențiată partea pozitivă de mediu: SMR-urile produc practic zero emisii de gaze cu efect de seră în timpul funcționării. Pentru atenuarea schimbărilor climatice, fiecare SMR care înlocuiește o centrală pe cărbune sau gaz reprezintă un câștig pentru reducerea CO₂. Un SMR de 100 MW care funcționează non-stop ar putea compensa câteva sute de mii de tone de CO₂ pe an care ar fi emise de o producție echivalentă pe bază de combustibili fosili. În plus, spre deosebire de cărbune sau petrol, reactoarele nucleare (mari sau mici) nu emit poluanți atmosferici nocivi (SO₂, NOx, particule). Astfel, comunitățile care primesc electricitate sau căldură de la un SMR în loc de o centrală pe cărbune vor beneficia de un aer mai curat și de avantaje pentru sănătatea publică. Acesta este unul dintre motivele pentru care unii factori de decizie din domeniul mediului devin mai favorabili energiei nucleare – ca un complement la sursele regenerabile, aceasta poate reduce în mod fiabil emisiile de carbon și poluarea aerului. SMR-urile ar putea extinde aceste beneficii în locuri unde o centrală nucleară uriașă nu ar fi practică.

6. Proliferare și securitate: Din perspectiva securității de mediu la nivel global, o preocupare este potențiala răspândire a materialelor nucleare pe măsură ce SMR-urile sunt exportate pe scară largă. Unele SMR-uri – în special microreactoarele – ar putea fi instalate în zone izolate sau politic instabile, ridicând întrebări despre securizarea materialului nuclear împotriva furtului sau utilizării abuzive. AIEA va trebui să aplice garanții la mult mai multe facilități dacă SMR-urile vor fi adoptate pe scară largă. Există, de asemenea, riscul ipotetic de proliferare dacă o țară ar folosi un program SMR pentru a obține în mod secret materiale nucleare (deși majoritatea SMR-urilor nu sunt potrivite pentru producerea de material pentru arme fără a fi detectate). Cadrul internațional este actualizat pentru a ține cont de aceste posibilități. De exemplu, proiectele SMR care utilizează HALEU (care nu este mult sub gradul pentru arme) vor fi supuse unei monitorizări stricte. Furnizorii proiectează SMR-uri cu caracteristici precum miezuri sigilate și realimentare doar în facilități centralizate pentru a minimiza riscurile de proliferare world-nuclear.org.

În ceea ce privește securitatea (terorism/sabotaj), reactoarele mai mici cu densitate de putere mai scăzută sunt, în general, ținte mai puțin atractive, iar multe vor fi subterane, adăugând protecție fizică. Totuși, un număr mai mare de reactoare înseamnă mai multe amplasamente de păzit. Autoritățile naționale de reglementare vor decide cerințele de securitate (garduri, pază armată, protecție cibernetică) pentru instalațiile SMR. Acestea ar putea fi reduse dacă riscul este demonstrabil mai mic, dar va fi o decizie atentă pentru a se asigura că SMR-urile nu devin ținte ușoare.

În esență, SMR-urile duc mai departe provocarea nucleară perenă: să maximizeze avantajul uriaș pentru mediu (energie curată) gestionând în același timp responsabil dezavantajele (deșeuri radioactive, prevenirea accidentelor și riscul de proliferare). Până acum, se pare că SMR-urile vor fi foarte sigure în exploatare și se pot integra bine în mediu – posibil chiar mai bine decât reactoarele mari – însă problema deșeurilor și necesitatea unor garanții internaționale solide sunt aspecte importante ce trebuie gestionate corect. Acceptarea publică va depinde de demonstrarea faptului că aceste reactoare mici nu sunt doar minuni tehnologice, ci și buni vecini din punct de vedere al mediului pe tot parcursul ciclului lor de viață.

Potenzial economic și de piață

Una dintre cele mai mari întrebări legate de SMR-uri este viabilitatea economică. Vor fi aceste reactoare mici cu adevărat competitive din punct de vedere al costurilor față de alte surse de energie și pot deveni ele o piață semnificativă? Răspunsul este complex, deoarece SMR-urile oferă unele avantaje economice, dar se confruntă și cu provocări, mai ales în fazele lor incipiente.

Cost inițial și finanțare: Centralele nucleare mari de astăzi suferă de șocul prețului – un singur proiect poate costa 10–20+ miliarde de dolari, ceea ce sperie utilitățile și investitorii. SMR-urile scad dramatic costul inițial. Un modul de 50 MWe ar putea costa în jur de 300 de milioane de dolari, iar un SMR de 300 MWe poate 1–2 miliarde de dolari, ceea ce este mai acceptabil. Ideea este că o companie de utilități ar putea construi mai întâi doar 100 MW de capacitate (la o fracțiune din costul unei centrale de 1 GW) și să adauge mai multe module ulterior, din venituri sau pe măsura creșterii cererii. Această abordare incrementală reduce riscul financiar – nu investești toți banii pentru energie pe care o vei primi abia peste mulți ani spectrum.ieee.org. Înseamnă, de asemenea, că proiectele sunt porții mai mici pe care finanțarea privată și utilitățile mai mici le-ar putea gestiona. După cum notează World Nuclear Association, „unitățile mici sunt văzute ca o investiție mult mai ușor de gestionat decât cele mari, al căror cost rivalizează adesea cu capitalizarea companiilor de utilități” implicate world-nuclear.org. Acesta este un factor major de facilitare a pieței, mai ales în țările în curs de dezvoltare sau pentru companiile private care doresc să-și genereze propria energie (mine, centre de date etc.).

Economii prin fabricarea în fabrică: SMR-urile urmăresc să valorifice economiile de producție în serie (producție de masă în fabrică) în locul economiilor tradiționale de scară world-nuclear.org. Dacă un design SMR poate fi construit în număr mare, costul per unitate ar trebui să scadă semnificativ (ca la mașini sau avioane). Acest lucru ar putea reduce costurile energiei nucleare în timp. De exemplu, un raport ITIF din 2025 a subliniat că SMR-urile trebuie să ajungă la producție de volum mare pentru a atinge „paritatea de preț și performanță” cu alternativele itif.org. Scopul final pentru SMR-uri este să aibă fabrici asemănătoare șantierelor navale care să producă module pentru o piață globală, fiecare la un cost fix și relativ scăzut. Planul Rolls-Royce SMR prevede explicit înființarea unor linii de producție care pot produce 2 reactoare pe an, cu ambiția de a furniza zeci de unități pe plan intern și internațional world-nuclear-news.org. Dacă fiecare SMR ulterior costă, să zicem, 80% din cel precedent datorită învățării și scării, curba costurilor va scădea.

Totuși, atingerea acestui punct este o situație de tipul „oul sau găina”: primele câteva SMR-uri nu pot beneficia de producția de masă – de fapt, ele pot fi unități unicat, construite manual inițial, ceea ce înseamnă că și costurile lor sunt ridicate. De aceea vedem estimări de cost relativ ridicate pentru unitățile inițiale. De exemplu, prima centrală NuScale (6 module, 462 MWe) este estimată la aproximativ 3 miliarde de dolari în total, ceea ce se traduce în ~6.500 dolari per kW world-nuclear.org. Acesta este de fapt un cost mai mare per kW decât un reactor mare în prezent. Într-adevăr, proiecțiile actuale pentru primele unități NuScale plasează costul energiei la aproximativ 58–100 dolari per MWh world-nuclear.org, ceea ce nu este deosebit de ieftin (comparabil sau chiar peste multe surse regenerabile sau centrale pe gaz). În mod similar, demonstrația HTR-PM din China, fiind un prim model, a costat aproximativ 6.000 dolari/kW – de circa trei ori mai mult decât estimarea inițială și mai scump per kW decât marile reactoare ale Chinei climateandcapitalmedia.com. Centrala SMR plutitoare a Rusiei a ajuns să coste în jur de 740 milioane de dolari pentru 70 MWe; Agenția pentru Energie Nucleară a OCDE a estimat costul energiei electrice la un nivel ridicat, de aproximativ 200 dolari per MWh climateandcapitalmedia.com.

Aceste exemple arată un tipar: primele SMR-uri sunt scumpe în ceea ce privește costul unitar, deoarece sunt proiecte pilot cu multe costuri suplimentare FOAK (first-of-a-kind/primul de acest fel). O analiză din 2023 realizată de IEEFA a remarcat că toate cele trei unități SMR operaționale (cele două rusești și una chineză) au depășit bugetele de 3 până la 7 ori, iar costurile lor de generare sunt mai mari decât ale reactoarelor mari sau ale altor surse ieefa.org. Din punct de vedere economic, SMR-urile au o curbă de învățare de parcurs. Susținătorii argumentează că odată cu producția nth-of-a-kind (NOAK), costurile vor scădea dramatic. De exemplu, NuScale a proiectat inițial că după câteva centrale, centrala lor cu 12 module (924 MWe) ar putea ajunge la un cost de aproximativ 2.850 $/kW world-nuclear.org – ceea ce ar fi foarte competitiv – dar aceasta presupune eficiențe de producție în serie care încă nu au fost realizate. SMR-ul Rolls-Royce din Marea Britanie vizează aproximativ 1,8 miliarde £ (2,3 miliarde $) pentru o unitate de 470 MW, aproximativ 4.000 £/kW, și speră să reducă și mai mult acest cost dacă va construi o flotă. Dacă aceste reduceri de costuri se vor materializa va depinde de stabilitatea proiectelor, eficiența producției și un lanț de aprovizionare robust.

Dimensiunea pieței și cererea: Există mult optimism cu privire la potențialul de piață al SMR-urilor. Peste 70 de țări nu au în prezent energie nucleară, dar multe și-au exprimat interesul pentru SMR-uri pentru energie curată sau securitate energetică. Piața globală pentru SMR-uri ar putea fi substanțială în următorii 20–30 de ani. Unele estimări ale grupurilor din industrie proiectează sute de SMR-uri implementate până în 2040, reprezentând zeci de miliarde de dolari în vânzări. De exemplu, un studiu al Departamentului de Comerț al SUA din 2020 a estimat o piață globală de export de 300 de miliarde de dolari pentru SMR-uri în următoarele decenii. Raportul ITIF din 2025 afirmă că SMR-urile „ar putea deveni o industrie strategică importantă de export în următoarele două decenii” itif.org. Țări precum SUA, Rusia, China și Coreea de Sud văd aceasta ca pe o oportunitate de a cuceri o nouă piață de export (similar modului în care Coreea de Sud a exportat cu succes reactoare mari în EAU). Faptul că mai mulți furnizori și națiuni se grăbesc să certifice proiecte arată așteptarea unui câștig profitabil dacă proiectul lor devine lider mondial. CEO-ul Rolls-Royce a menționat recent că deja au memorandumuri de înțelegere sau interes din partea a zeci de țări – de la Filipine la Suedia – chiar înainte ca reactorul lor să fie construit world-nuclear-news.org.

Pietele țintă inițiale sunt probabil: înlocuirea centralelor pe cărbune (în țările care trebuie să elimine treptat cărbunele și au nevoie de o alternativă curată care să furnizeze energie constantă), furnizarea de energie în locații izolate sau fără acces la rețea (operațiuni miniere, insule, comunități arctice, baze militare) și susținerea siturilor industriale cu cogenerare de energie și căldură (de exemplu, fabrici chimice, instalații de desalinizare). În Canada și SUA, o nișă cu potențial mare este furnizarea de energie și căldură în exploatările de nisipuri bituminoase sau în nordul izolat, înlocuind motorina și reducând emisiile de carbon world-nuclear.org. În țările în curs de dezvoltare cu rețele mai mici, un reactor de 100 MW ar putea fi exact dimensiunea potrivită acolo unde o centrală de 1000 MW este nepractică.

Costuri operaționale: Pe lângă costul de capital, SMR-urile trebuie să aibă costuri de operare competitive. Reactoarele mai mici pot necesita mai puțin personal – de fapt, unii proiectanți vizează o operare foarte automatizată cu poate câteva zeci de angajați, în timp ce o centrală nucleară mare are sute de angajați. Acest lucru ar putea reduce costul O&M per MWh. Costurile cu combustibilul nuclear sunt oricum relativ scăzute și scara nu schimbă prea mult acest aspect; combustibilul pentru SMR ar putea fi ușor mai scump (dacă se folosesc forme de combustibil exotice sau îmbogățire mai mare), dar reprezintă o parte mică din costul total. Factorul de capacitate este important – centralele nucleare funcționează de obicei la un factor de capacitate de ~90%. Se așteaptă ca și SMR-urile să funcționeze la factori de capacitate ridicați dacă sunt folosite pentru bază. Dacă, în schimb, sunt folosite flexibil (de exemplu, pentru urmărirea sarcinii), eficiența lor economică scade (deoarece un reactor care funcționează la 50% produce mai puține venituri, dar aproape același cost de capital). Unele analize avertizează că dacă SMR-urile sunt operate mult în regim de urmărire a sarcinii pentru a completa sursele regenerabile, costul lor per MWh ar putea crește semnificativ, făcându-le mai puțin economice pentru acest rol ieefa.org. Deci, cel mai bun caz economic este să fie operate aproape de puterea maximă și să se profite de producția lor constantă, folosind alte mijloace pentru echilibrarea rețelei, cu excepția cazurilor când este necesar.

Concurență: Potențialul de piață al SMR-urilor trebuie analizat în raport cu concurența din partea altor tehnologii. Până în anii 2030, regenerabilele plus stocarea vor fi și mai ieftine decât astăzi. Pentru ca un SMR să fie o alegere atractivă, trebuie fie să ofere ceva unic (precum fiabilitate 24/7, căldură la temperaturi înalte, amprentă redusă), fie să fie suficient de competitiv ca preț la energia electrică. În multe regiuni, vântul și solarul susținute de baterii pot acoperi majoritatea nevoilor la un cost mai mic cu excepția cazului în care constrângerile de carbon sau nevoile de fiabilitate favorizează prezența energiei nucleare în mix. De aceea, susținătorii subliniază adesea că SMR-urile vor completa sursele regenerabile, acoperind roluri pe care sursele intermitente nu le pot îndeplini. Ei mai evidențiază că SMR-urile ar putea înlocui centralele pe cărbune fără modernizări majore ale rețelei – un amplasament de centrală pe cărbune poate găzdui doar o anumită cantitate de eolian/solar, dar un SMR de dimensiuni similare ar putea fi instalat direct și ar putea reutiliza conexiunea la rețea și forța de muncă calificată. Acești factori au valoare economică dincolo de simplul cost per MWh, adesea susținută de stimulente guvernamentale (de exemplu, Legea americană privind reducerea inflației oferă credite fiscale pentru producția nucleară și includerea în schemele de plăți pentru energie curată, egalând terenul de joc cu subvențiile pentru regenerabile).

Stadiul actual al comenzilor: În prezent, niciun furnizor de SMR nu are încă un portofoliu mare de comenzi (deoarece proiectele nu sunt pe deplin dovedite). Dar există semne timpurii: NuScale are acorduri sau memorandumuri de înțelegere cu România, Polonia, Kazahstan; BWRX-300 de la GE Hitachi are planuri ferme pentru 1 unitate în Canada și probabil 1 în Polonia, precum și planuri tentative în Estonia și SUA (Tennessee Valley Authority ia în considerare una pentru anii 2030). Rolls-Royce SMR, cu sprijinul Regatului Unit, se laudă acum cu cel puțin flota britanică (să zicem 5–10 unități) plus interesul ceh (până la 3 GW). SMART din Coreea de Sud are interes în Orientul Mijlociu. Rusia susține că are mai mulți clienți străini interesați de centralele sale plutitoare (de exemplu, națiuni insulare mici sau proiecte miniere). Pe scurt, dacă primele câteva SMR-uri funcționează bine, am putea vedea o creștere rapidă a comenzilor – la fel cum industria aerospațială vede noi modele de avioane decolând după ce se dovedesc. Pe de altă parte, dacă proiectele timpurii întâmpină depășiri majore de costuri sau probleme tehnice, acest lucru ar putea reduce entuziasmul și ar putea face investitorii reticenți.

În cele din urmă, accesibilitatea pentru consumatori: Scopul este ca SMR-urile să producă electricitate la un cost competitiv cu alternativele, ideal în intervalul $50–$80 per MWh sau mai puțin. Primele unități ar putea fi mai scumpe, dar odată cu învățarea, atingerea acestui interval este plauzibilă. De exemplu, ținta UAMPS pentru centrala NuScale este un cost nivelat de $55/MWh world-nuclear.org, ceea ce înseamnă aproximativ 5,5 cenți/kWh – nu departe de gazul cu ciclu combinat sau de sursele regenerabile cu stocare în unele scenarii. Dacă SMR-urile pot livra constant electricitate la 5–8 cenți/kWh, vor găsi piață în multe țări, având în vedere beneficiile lor de dispecerizare și amprentă redusă. Mai mult, valoarea lor nu constă doar în electricitate: vânzarea de căldură de proces, furnizarea de servicii pentru rețea, desalinizarea apei etc. pot adăuga surse de venit. Un SMR care co-generează apă potabilă sau combustibil pe bază de hidrogen ar putea avea un avantaj pe anumite piețe unde centralele electrice clasice nu au.

În concluzie, economia SMR-urilor este promițătoare, dar încă nedovedită. Există o investiție semnificativă inițială în faza de învățare pe care guvernele o subvenționează în mare parte. Dacă acest obstacol este depășit, SMR-urile ar putea deschide o piață globală de miliarde de dolari și ar putea juca un rol major în viitorul mix energetic. Dar dacă costurile nu scad așa cum se speră, SMR-urile ar putea rămâne o nișă sau ar putea fi anulate, așa cum s-a întâmplat cu unele încercări anterioare de reactoare mici. Următorul deceniu va fi esențial pentru a demonstra dacă teoria economică a SMR-urilor se traduce în competitivitate reală a costurilor.

Perspectivele experților despre SMR-uri

Pentru a avea o imagine mai completă, este util să auzim ce spun liderii din industrie și experții independenți despre SMR-uri. Iată câteva citate notabile care surprind gama de opinii:

• Rafael Mariano Grossi – Director General al AIEA (Pro-SMR): La conferința SMR a AIEA din 2024, Grossi a declarat cu entuziasm că reactoarele modulare mici sunt „una dintre cele mai promițătoare, interesante și necesare evoluții tehnologice” din sectorul energetic și că, după ani de așteptare, „SMR-urile sunt aici. Oportunitatea este aici.” world-nuclear-news.org. Entuziasmul lui Grossi reflectă speranța comunității nucleare internaționale că SMR-urile vor revigora rolul energiei nucleare în combaterea schimbărilor climatice. El a subliniat, de asemenea, responsabilitatea AIEA de a aborda problemele asociate – sugerând încredere că aceste provocări (siguranță, reglementare) pot fi gestionate world-nuclear-news.org.
• King Lee – Asociația Nucleară Mondială, Șef al Politicilor (Perspectiva industriei): „Trăim într-o perioadă interesantă… vedem un sprijin politic global tot mai mare pentru energia nucleară și un interes uriaș din partea unei game largi de părți interesate pentru tehnologia nucleară, în special pentru tehnologia nucleară avansată, cum ar fi reactoarele modulare mici,” a spus King Lee în timpul unei sesiuni a conferinței world-nuclear-news.org. Acest citat evidențiază valul de interes și susținere politică de care beneficiază SMR-urile. Potrivit susținătorilor din industrie, acest nivel de interes – exemplificat de cei peste 1200 de participanți la o recentă conferință SMR – este fără precedent pentru energia nucleară nouă și este un semn bun pentru construirea ecosistemului necesar în jurul SMR-urilor.
• Dr. M. V. Ramana – Profesor și cercetător în energie nucleară (Viziune critică): Analist de lungă durată al economiei nucleare, Ramana avertizează că SMR-urile ar putea repeta capcanele de cost ale reactoarelor din trecut. „Fără excepție, reactoarele mici costă prea mult pentru puțina electricitate pe care o produc,” a observat el, rezumând decenii de experiență istorică climateandcapitalmedia.com. Ramana subliniază că economiile de scară au favorizat întotdeauna reactoarele mari, și este sceptic că economiile de producție în masă vor compensa pe deplin acest lucru. Cercetările sale menționează adesea că, chiar dacă fiecare modul SMR este mai ieftin, ar putea fi nevoie de mult mai multe (și de mai mult personal, mentenanță la mai multe situri etc.) pentru a egala producția unei centrale mari, ceea ce ar putea eroda avantajele de cost presupuse. Aceasta este o reamintire din partea comunității academice că argumentul economic pentru SMR-uri nu este garantat și trebuie demonstrat, nu doar presupus.
• Lindsay Krall – Cercetător în domeniul deșeurilor nucleare (Preocupare de mediu): Autoarea principală a studiului Stanford/UBC despre deșeuri, Krall a evidențiat o problemă trecută cu vederea: „Rezultatele noastre arată că majoritatea proiectelor de reactoare modulare mici vor crește de fapt volumul de deșeuri nucleare care necesită gestionare și depozitare, de la 2 până la 30 de ori…” news.stanford.edu. Această afirmație subliniază un potențial dezavantaj de mediu al SMR-urilor. Ea servește drept contrapunct la afirmațiile industriei, reamintind factorilor de decizie că avansat nu înseamnă automat mai curat în ceea ce privește deșeurile. Poziția ei susține integrarea planificării gestionării deșeurilor în programele SMR încă de la început.
• Simon Bowen – Președinte al Great British Nuclear (Viziune guvernamentală/strategică): La selectarea de către Marea Britanie a unui furnizor SMR, Bowen a declarat: „Prin selectarea unui ofertant preferat, facem un pas decisiv către furnizarea de energie curată, sigură și suverană. Este vorba de mai mult decât energie – este vorba de revitalizarea industriei britanice, crearea a mii de locuri de muncă calificate… și construirea unei platforme pentru creștere economică pe termen lung.” world-nuclear-news.org. Aceasta rezumă modul în care unii factori de decizie văd SMR-urile ca pe o investiție strategică națională, nu doar proiecte energetice. Citarea subliniază securitatea energetică („energie suverană”), energia prietenoasă cu clima („curată”) și beneficiile industriale (locuri de muncă, creștere). Semnalează așteptările mari pe care guvernele le au de la SMR-uri pentru a oferi beneficii largi.
• Tom Greatrex – Director Executiv, UK Nuclear Industry Association (Potenzial de piață): Salutând decizia Marii Britanii privind SMR-urile, Greatrex a spus: „Aceste SMR-uri vor oferi securitate energetică esențială și energie curată… în timp ce vor crea mii de locuri de muncă bine plătite și… un potențial semnificativ de export.” world-nuclear-news.org. Partea despre potențialul de export este esențială – industria vede o piață mondială și vrea să o cucerească. Comentariul lui Greatrex arată optimismul că SMR-urile pot fi nu doar benefice local, ci și un produs pe care o țară îl poate vinde la nivel global.

Combinând aceste perspective, se aude entuziasm și speranță temperate de prudență. Industria și mulți oficiali sunt foarte optimiști, evidențiind SMR-urile ca o oportunitate revoluționară pentru energie curată, reînnoire economică și leadership în exporturi. Pe de altă parte, cercetătorii independenți și scepticii nucleari ne îndeamnă să nu uităm lecțiile istoriei – costurile au deraia multe inițiative nucleare, iar deșeurile și siguranța trebuie să rămână în prim-plan.

Adevărul probabil se află undeva la mijloc: SMR-urile au un potențial enorm, dar valorificarea acestuia va necesita o gestionare atentă a provocărilor economice și de mediu. După cum a sugerat Grossi, este nevoie de un „mare simț al responsabilității” alături de entuziasm world-nuclear-news.org. Deceniul următor al implementărilor SMR va arăta dacă previziunile pozitive se confirmă și dacă îngrijorările sunt rezolvate în practică. Dacă SMR-urile își îndeplinesc chiar și o bună parte din promisiuni, ele ar putea fi într-adevăr „viitorul energiei nucleare” și un instrument valoros în trusa de soluții pentru energie curată a lumii itif.org. Dacă nu, ar putea ajunge să se alăture ciclurilor anterioare de entuziasm nuclear din cărțile de istorie. Lumea urmărește cu atenție cum primii pionieri deschid drumul pentru această nouă generație de reactoare.